Poezie SMERENIA LA OSPEŢE

SMERENIA LA OSPEŢE



(După Luca 14.1-11)



În ţinutul Galileea,

acum douã mii de ani,

a umblat Mântuitorul

urmãrit de mulţi duşmani,

vindecând, fãcând mult bine

celor care-L cãutau.

Şi din vorba Lui duioasã

haruri sfinte izvorau.



Era ziua de odihnã.

Un fruntaş, un fariseu,

a chemat la el în casã

pe Fiul lui Dumnezeu.

Fariseii, puşi pe ceartã,

Îl pândeau cu gând viclean.

Şi ca sã-I gãseascã-o vinã

iute-au înjghebat un plan.



La Isus venise tocmai

un bolnav cu suflet frânt

care cãuta salvarea

în puterea Celui Sfânt.

Domnu-Şi îndrepta privirea

spre rabini şi farisei,

parcã Se certa cu gândul

ce sãlãşluia în ei :



"Legea voastrã nu permite

vindecarea în Sabat ?"

Şi luând pe om de mânã

El pe loc l-a vindecat.

Ei tãceau. Omul plecase.

Dar din nou vorbi Cristos :

"Cine dintre voi, de-i cade,

într-un loc periculos,



un copil nu-l scoate-afarã

chiar Sabatul încãlcând ?

Poate inima sã-l rabde

pentru al odihnei gând ?

Sau de i-a cãzut o oaie

într-o groapã şi-a aflat,

va rãbda el ca sã treacã

ziua sfântã de Sabat ?"



Însã fariseii mândri

nicio vorbã n-au mai spus

cãci la masa ce se-ntinse

blând Se aşezã Isus.

Se-aduceau bucate multe.

Timpul se scurgea uşor.

Domnul începu o pildã

ca un murmur de izvor :



"Dacã eşti chemat la nuntã

de-un prieten foarte bun

sau de-o rudã-apropiatã,

nu te aşeza, îţi spun,

chiar în locul cel de frunte.

Printre ceilalţi oameni grei

s-ar putea sã fie unul

mai cu vazã printre ei.



Şi atunci stãpânul casei

la ureche-ţi va şopti :

"Locu-acela-i pentru dânsul.

Vã rugãm veniţi aci !"

Şi-astfel scaunul din urmã

oare cum îl vei afla ?

Toţi se vor uita la tine,

frate, spre ruşinea ta.



Dar când te aşezi la masã

într-un loc neînsemnat

gazda va veni sã-ţi spunã :

"Dragul meu, eu ţi-am pãstrat

locul cel mai bun, în faţă.

Nu mai sta, te rog sã vii !"

Şi atunci de bucurie

ochii tãi vor fi mai vii.



Cãci oricine se înalţă

va cãdea, se va smeri.

Iar acel ce se smereşte

harul sfânt îl va primi !"

*

Tatãl astãzi vã invitã

chiar la Nunta Fiului,

nu ca oaspeţi de onoare

ci sã fiţi Mireasa Lui.



Locu-i pregãtit acolo.

Pregãtiţi-vã şi voi !

Mirele e-atât de-aproape.

Noaptea lumii este-n toi.

"Deşteptaţi-vã fecioare !",

strigã astãzi Duhul Sfânt.

Pregãtiţi-vã uleiul

vieţii voastre pe pãmânt !



Dacã eşti smerit acuma

sus în Rai vei fi-nãlţat.

Dar de umbli cu mândrie

pe pãmânt vei fi lãsat.

Iar când vine Judecata

tu vei coborî mai jos

cã nu te-ai smerit aicea

ca sã umbli cu Cristos.



Harul vieţii te îndeamnã

sã asculţi, sã te smereşti.

Pãrãseşte, deci, mândria

firii tale pãmânteşti.

Şi primeşte-o nouã fire

printr-o naştere de sus

ca s-ajungi la Marea Nuntã

şi sã stai lângã Isus.