Poezie PROOROCII MINCINOŞI

PROOROCII MINCINOŞI



Vã pãziţi cu strãşnicie

de proorocii mincinoşi,

lacomi lupi în blãni de oaie

care vin la voi sfioşi.



Ei îţi par, pe dinafarã,

servii Celui Adorat

dar în suflet li se-ascunde

gândul cel mai necurat.



Voi îi veţi putea cunoaşte

numai dupã roada lor.

S-a cules din spini vreodatã

strugure mirositor ?



S-au gãsit cândva smochine

ce-au ieşit din mãrãcini ?

Iatã cheia cercetãrii

proorocilor strãini.



Pomul bun dã roade bune

- ştie orice grãdinar - .

Celui rãu nu-i schimbi natura

cu gunoi şi nici cu var.



Roada lui aratã soiul :

când e bunã pomu-i bun.

Dar când pomu-aduce boalã,

fie zarzãr, fie prun,



taie-l iute şi aruncã-l

în cuptorul cu vãpãi.

Şi în veci nu va mai face

roade rele pentru-ai sãi.



Sã-i cunoaşteţi dupã roade

pe proorocii care vin

îmbrãcaţi în piei de oaie

dar nu au nimic divin.