Poezie Rugaciune (18)

RUGACIUNE



*****

Dacă vorbesc, durerea nu mi s-alină,

Iar dacă tac, tot nu mi se micşorează.

Ai milă Doamne, iartă a mea vină,

În îndurarea Ta, mă cercetează.



Mi se sting zilele, cu dorul aprins.

Binecuvântează-mi copiii cu mântuire.

Fă ceasul bucuriei cu rugăciune încins,

Să-ţi aduc jertfa mea, de mulţumire.



Ochii mi se-ntunecă des, în lacrimi,

Unde este Doamne, nădejdea mea?

Nedreptatea îmi întinde pe cale spini

Şi-mi tulbură pacea şi dragostea.



Sufletul meu tânjeşte după neprihănire,

Fie-ţi milă Doamne, fii îndurător.

Vin înainte-ţi cu a mea mărturisire,

Necredinţa m-a prins în deznădejde uşor.



Adevărul l-am îmbrăcat cu minciună

Şi-am ascuns în tăcere faptele firii.

Am omis să fac acea faptă bună,

Celor în nevoie, supuşi lipsirii.



Doamne iartă nevegherea mea,

Ce-a lăsat în rugăciune seceta.

Alină-mi Doamne durerea cea grea,

Lasă peste mine, iertarea Ta.



Candela Ta să lucească peste capul meu,

Lumina să risipească bezna grea,

Să curgă binecuvântarea în cortul meu.

Să se vadă lucrarea Ta, în viaţa mea.



Îmbracă-mă cu dreptatea neprihănirii,

Căci inima-mi sare gata să iasă din loc,

Tânjind după nădejdea neprihănirii,

Tot mai des o arde dorul cu foc.



Tine-mă în braţele Tale să pot înainta,

Căci sunt prea neştiutoare şi pierdută.

Condu-mi paşii cu braţ tare pe Calea Ta,

Să fiu copilul vrednic, care ascultă.



Amin!