Poezie Orbii

La orice colţ de stradă

Cu traiste , saci şi torbe

Şi dreptul să nu vadă

Ne inundară orbii .



Vederea nu mai plânge

Irisuri dispărute

Doar albul glob respinge

Luminile cerute .



Parcă privesc spre ceruri ,

Dar sufletele-s stinse,

De-aceia adevăruri

În inimi nu-s cuprinse .



Cu palme tremurânde

Orbirea cere , cere ,

Din feţele văzânde

Plata de nevedere .



Din piepturile goale

Privind doară cu palme -

De-n ele cad parale

Se-nalţă-n bale psalmii .



Făpturi strâmbate , oarbe

Sunând ca patefonul ,

Ei sunt prea convenabili

Celor ce cat amvonul .



De-acord sunt cu oricine

Cine conduce-o piaţă ,

Acoperind ruşinea

Cu boala de albeaţă .



Cu palmele spre Soare

Urând orice privire

Cerşesc cu disperare

Simbria de orbire .