Poezie ADEVĂRATELE COMORI

ADEVÃRATELE COMORI



Nu vã adunaţi comoarã

pe pãmânt, cu gând lumesc,

unde moliile-o stricã

şi tâlharii o pândesc.



Ci vi-o strângeţi Sus, în ceruri,

unde molii nu pãtrund

şi n-o roade nici rugina

şi nici hoţii ce se-ascund.



Unde-i deci comoara voastrã ?

Sus în cer sau pe pãmânt ?

De-o veţi strânge prin credinţã

veţi gãsi-o-n cerul sfânt.



Ochiul tãu este fereastra

cãtre cerul luminos.

Când privirea ţi-e curatã

trupul tãu e sãnãtos.



Dar de ai în ochi o bârnã

tu şi-n trup vei suferi

lipsa bucuriei sfinte

şi-a odihnei, zi de zi.



Ce va fi atunci lumina

ce-o doreşti ca pe o stea

dacã mii de umbre-n noapte

prin pãcat te vor lega ?



Fapta dragoste-i comoarã.

Umblã-n ea voios şi blând

cãci cununa rãsplãtirii

vei primi-o în curând !



Deci cu-o sfântã lãcomie

strângeţi bunuri ce nu pier.

Chiar de-aţi pierde-n lume totul

V-ADUNAŢI COMORI ÎN CER !