Poezie Mărturisire(2)

MĂRTURISIRE (2)



Doresc să fie numai pace

Şi între noi dar şi în noi

Cine-i în zarvă să se-mpace,

Să mearg-apoi printre eroi.



Nu pot s-accept idei străine

De mediul unde e Hristos

Ştiu ce-i argint, ce-i mărăcine,

Ştiu că păcatul e hidos.



Pledez în orce-mprejurare

Pentru Lumină, pentru har

Sunt sigur că în încercare

Găsesc un sfânt mărgăritar.



N-amestec aurul cu zgura

C-ar rezulta ceva sordid

Ci îl păstrez unde-i Scriptura

Departe de noroi şi vid.



Când dă năvală provocarea

Nu cu tăria mea o-nfrunt

Ci Sfântul Duh face lucrarea

Cu El, tot timpul, una sunt.



Nu mă ghidează vreo părere

Şi nici vreun „sfetnic” fără ţel

Îndeplinesc ce Domnu-mi cere,

Mă las condus numai de El.



De vor să mă oprească unii

Să nu lucrez pe-ogorul sfânt

Le spun de scopul misiunii

Şi de cucernicul avânt.



Cu jumătăţi de adevăruri

Ştiu că în Rai nu am acces

Din lume nu doresc mâncăruri

Căci nasc doar aparent succes,



Ci folosesc, mereu, ca hrană

Meniul conceput în Cer

C-aşa pot să înfrunt prigoană,

Dogoare, vifor, ură, ger.



Declar convins cum că iubirea

E cea mai mare-n Univers

Ea poate alunga mâhnirea,

Poate învinge-un duh advers.



Mărturisesc că merg ‘nainte

Pe-un drum trasat de Creator

Chiar dacă trece prin incinte

Cu ger sau foc mistuitor...



Chiar Stăpânirea să dea lege

Să nu înalţ spre Cer cântări

Tot pe Mesia L-aş alege

Doar El mă scapă de-ntristări.



Acesta-i dorul ce mă arde:

Să fiu cu fraţii mei de jug

Să fluturăm în Cer petarde,

Să nu uităm c-am tras la plug.



26 Mai, 2011