Poezie M i r a r e

Astăzi sunt salvată, sunt copilul Tău,

M-ai ridicat Isuse când eram căzută,

Ai luat din mine tot ce era rău…

Pentru veci m-ai smuls din negrul hău

Ca să nu rămân o oaie pierdută.



Dar aceştea Doamne care dau în mine

Şi aruncă vorbe, împrăştie ocări,

Şi-au făcut un ţel din a mă face de ruşine,

Spun că tot ce fac nu este bine

Iar vestea o poartă peste mări şi ţări!



Mă-n fior in mine când aud ce zic

Tac şi tremur toată, mă uimesc nespus,

Eu sunt ne-nsemnată, eu nu sunt nimic

De ce se frământă? Nu ştiu ce să zic!

Dar eu ştiu aceasta, te iubesc Isus!



Sunt o păcătoasă este adevărat,

Am făcut greşeli fără de număr…

Dar pe toate Doamne le-ai iertat,

Inima deplin, deplin mi-ai curăţat

Astăzi merg voioasă lângă sfântu-Ţi umăr.



Oare pentru ce sunt acestea toate?

Atâta ocară, vorbire de rău…

Cel ce Adevărul ar trebuii să-l poarte

Chiar de la altar bârfa o împarte

Asta vrei Tu Doamne de la unsul Tău?



Unde e iubirea scrisă-n Sfânta Carte

Care aleargă noaptea prin hăţiş şi văi?

Ca oaia pierdută pe umeri să o poarte

Să îi lege rana să meargă mai departe

Cântând bucuroasă că e printre ai Tăi.



Astăzi cel din frunte bate oaia bine

Când o vede că abia s-a-ntors,

O răneşte grav să-i fie ruşine…

De rău o vorbeşte să ştie oricine

Că ea nu-i din turmă, nu e cu Hristos



Mă închin Isuse cu-ntreaga fiinţă

Că Te-ai îndurat de mine şi ai mei

Paşii mi-Ai purtat spre sfânta pocăinţă

Ai luat în mine, Doamne Tu fiinţă!

Iartă-i Sfinte Tată pe păstorii răi!



amin