Poezie Mireasa lui Cristos

M-ai logodit cu Tine pe vecie

Când pentru mine ai plătit un preţ;

Nu-n aur,sau argint sau bogăţie,

Ci-n sânge picurând din veşnicie

Pe crucea de supliciu şi dispreţ.



M-ai logodit când mi-ai pavat cărarea,

Făcând un drum de fapte bune plin

În care eu umblând,urmând chemarea,

Să ţes cu faptele şi cu umblarea

Veşmântul pentru nuntă,alb,de in.



M-ai logodit dar ai plecat departe

Să pregăteşti un loc ceresc,loc sfânt

De pace,strălucire şi nemoarte,

Şi mi-ai lăsat pe Duhul Sfânt şi-o Carte

Să-mi fie călăuze pe pământ.



În ele îmi găsesc eu alinare

Ştiind că într-o zi vei reveni,

Dar mi-este dor şi ard de nerăbdare,

De-aceea-n Cartea sfântă,cu ardoare,

Citesc,să văd la Nuntă cum va fi.



Şi văd,citind,a cerului splendoare,

Aud cântări şi osanale-n cor,

Şi la măreaţa,sfânta sărbătoare

Vin eu,mireasa-nvăluită-n soare,

Păşind spre Tine,Mire iubitor.



Tu mă întâmpini,cerurile cântă,

Ospăţul nunţii este grandios

Şi tot ce-auzul şi privirea-ncântă

A fost gătit cu dăruire sfântă

Pentru-a primi mireasa lui Cristos.



Citesc cu bucurie şi uimire

Şi inima mi-o simt de dor vibrând,

Chemând cu nerăbdare,cu zorire:

Vino,Isuse,preaiubite Mire!

Iar Tu răspunzi cu drag:”Eu vin curând”.



Amin

Vulcan,mai 2011