Poezie Divina-ncrediţare

DIVINA-NCREDINŢARE...



Divina noastră-ncredinţare

Că vom învinge valul greu

Ne dă tărie-n încercare,

Ne dă lumină pe traseu.



Ea arde-n noi; va fi nestinsă

Produce roade fără viermi

Nicicând nu poate fi învinsă,

Ne face mai maturi, mai fermi...



Am dobândit-o la predare

Când am primit Cuvântul scris

Şi-atunci cu multă exaltare

Aflat-am ce e Paradis...



Izvorul ei e Mântuirea

(Cadoul cel mai minunat)

Prin care Cerul, Nemurirea

În noi, deja, au şi intrat...



E flacăra ce ne susţine

În mari furtuni, dificultăţi,

Când vin fiinţele haine

Să dea în noi cu greutăţi...



Ne dă tării când vin ispite

Să stăm pe cale neclintiţi,

Să îmbrăcăm haine albite,

Să fim, mereu, neprihăniţi.



Suntem convinşi că greul trece

Şi vine iarăşi – mai acut

Să ne loveasă, să ne-aplece

Dar ea ne e întruna scut...



Cu ea au pribegit prin lume

Profeţi, martiri, evanghelişti

N-au vrut averi şi nici renume

Prin ea au înfruntat restrişti,



Le-a dat avânt în misiune

Când Lucifer se opunea,

Când totul era uscăciune

Şi nici un cânt nu se-auzea,



I-a inspirat pe autori

Ce-au scris cu-atâta pasiune

Despre cereştile splendori

Cât nimenea nu poate spune.



De ar lipsi din viaţa noastră

Ce tragedie am gusta!

Spre har n-am mai avea fereastră,

În sanctuar nu am mai sta...



Doar ea ne face legătura

Cu mediul Sfintei Trinităţi

Încredinţarea e măsura

Unei divine unităţi...



O vom păstra ca pe-o comoară,

Ca pe un dar venit de Sus

Ne uşurează de povară,

Ne contopeşte cu ISUS.



Amin!