Poezie Haine albe...

Îmbrăcaţi cu-n mare dor,

Îndemnaţi de-un sfânt fior

Străluciţi în haine albe

Mai frumos ca mii de salbe!



E un ceas, o zi mareaţă

Azi e-o nouă dimineaţă.

Aţi ieşit din noaptea grea

Ştiţi că asta Domnul vrea!



Cu El faceţi legământ

Cu Acela care-I sfânt.

Vă primeşte-n harul Său

Vă iubeşte Dumnezeu!



Deja i-aţi văzut iubirea

Şi i-aţi intâlnit privirea...

Nu ca Moise altă-dată

Dar L-aţi întalnit odată!



Voi nu L-aţi văzut în nor,

Dar credeţi că-I Salvator

N-aţi văzut rugul aprins,

Dar inima i-aţi deschis



Semne voi nu aţi văzut

Dar ferice c-aţi crezut!

Nu-i fericit cel ce vede

Fericit e cel ce crede!



Mulţi sunt cei ce au văzut

Şi totuşi, nu au crezut…

Sunt martori ce vă ascultă

Poate pe mulţi îi framântă



Văzând ale voastre haine,

Inima lor naşte taine…

Întrebari fară răspuns

Poate astăzi i-au străpuns!



Haine albe nepătate,

Zâmbetele voastre toate

Poate că n-au înteles

Intr-o lume fară sens...



Prieten drag ce nu gaseşti

Niciun sens ca să trăieşti

Intr-o lume fară miză

Vorbindu-se doar de criză,



Intr-o lume-aşa murdară

Fă un pas şi iesi afară!

Îmbracă-te-n haine noi…

Haide, nu mai sta-n noroi!



Haine albe să îmbraci

Cu Domnul să te împaci

Oricât ar fi de murdare,

El îti poate da iertare!