Poezie Moise (1)

La capatul pustiei, spre muntele Horeb,

Cu turma mea de ganduri si vise destramate,

Chemandu-ma pe nume, sandala mi-o dezleg

Si Te ascult cu teama,venind tot mai aproape.



Din rugul care arde, s-aprinde-n vatra visul

Precum o stea in drumul semet al unui mag.

Din departari umbrite veni lucind intinsul

Si-mi infrunzeste iarasi vestedul meu toiag.



Se curma-n mine plansul si zbuciumul din piept,

E preschimbat in cantec cu dor de libertate.

Cand numele Ti-l aflu, pornesc - vanjos profet

C-o forta uriasa in vorbe si in fapte.



Vad Cortul Intalnirii cu sange siroind pe-altar,

Cu ape ce tasnesc din Stanca si mana in potire.

Ca pe aripi de vultur, trec spre un nou hotar

De Canaan cu-ntinderi de pace si neprihanire.





4 Iulie 1983