Poezie Credinţa (4)

Credinţa e un Prunc jingaş în palme

Ce-L porţi cu teamă de-arşiţe şi ploi,

Îl ocroteşti să nu-l brâncească-avalme

Ferindu-L şi de zoaie, şi gunoi.



Îl înveleşti să nu-L atingă gerul

Chiar de-ai rămas tu singur dezbrăcat,

Cu viaţa ta îi aperi Adevărul,

Cu trupul îl acoperi de scuipat.



Şi îl adormi cu cântece duioase,

Şi îl trezeşti cu-atingerea abia,

Îi povesteşti dorinţele frumoase

Uitând de cele ce L-ar speria.



Aşa păşeşti din ochi fără a-L pierde,

Iar unde mergi – nu cauţi ca să ştii,

De-odată-observi că lutul nu se vede

Căci zbori demult, demult în veşnicii.