Poezie Trec zilele-n fugă

Trec zilele-n fugă

Răceala ne=ngheață credința

Numai e timp de rugă

Pentru Domnul lipsește dorința



Pentru carne optăm

Și în bîrfă-necăm azi suflarea

După cîștig alergăm

Foarte rar frecventăm adunarea



Vecinul se pierde

Și cu el împreună și noi

Inima numai vede

Cum tăirea se pleacă- n gunoi



Și puținul ce-avem

Îl lăsăm să ni-l fure vrăjmașul

Îndreptînd spre infern

Al credinței din noi azi lăcașul



Pretutindeni se spune

Terorizmul va fi biruit

Bucurii doar nebune

Nu și rugi pentru cel osîndit



Răul prinde adănc

Printre tinerii poporului sfînt

Și părinți numai plîng

Chiar de sufletul ests frînt



Lumea-și face azi drum

Impunînd tot mai mult nepăsare

Prefăcînd doar în scrum

Mîntuirea și sfînta lucrare



Printre noi se discută

Și se pun la tocmeală și jură

Viața devine mai scurtă

Căci motivul e limba din gură



Nu trăirii din noi

Azi e timpul să-i spunem ,,ajunge!,,

Să pornim la război

Pe Isus să-l chemăm a învinge



Nu e timpul să-ntoarcem

Fața noastră spre Fața domnească

Din păcat să prefacem

Iarăși dragostea sfîntă frățească



Azi e timpul,acum

Să strigăm ca să rupem tăcerea

Proslăvindu-l pe Domnul cel bun

Să chemăm peste noi învierea

Amin!