Poezie PÂINEA VIEŢII (1)

PÂINEA VIEŢII



Nu trăim nici până mâine

Fără har şi fără pâine.

Viaţa-şi are Autorul

În Isus cel sfânt, Păstorul.



Când n-avem din Cer lumină

Noi lucrăm doar pentru tină.

Deşi viaţa-i trecătoare

Doar Isus ne dă iertare.



El ne cere-ntâi credinţa

Unită cu pocăinţa,

Iar apoi neprihănirea

Mână-n mână cu iubirea.



-„Ce semn faci ?”, I-au zis iudeii

care Îl priveau ca leii.

-„Ce dovezi ne-aduci, Străine ?

Vrem să credem toţi în Tine!



Dumnezeu ne-a dat o mană.

-Eşti Tu Cel fără prihană ?”

„Pâinea ce din Cer coboară

Nu-i ca cea de-odinioară,



Dă adevărata viaţă

Omului care învaţă

Într-un duh ce se smereşte

Harul sfânt cum se primeşte.”



-„Dă-ne Tu această pâine

Pentru astăzi, pentru mâine!”

-„Cine pâinea Mea primeşte

Nicicând nu mai flămânzeşte.



Cel ce crede-acum Cuvântul

El va moşteni pământul.

Va primi-n dar Pâinea Vieţii

Ce-o vesteau de mult profeţii.



Cel rău vrea să vă răstoarne

Când aveţi doar ochi de carne.

Nu credinţa Mea vă-nvaţă,

Ci păcatul vă răsfaţă.



Pâinea ce din Cer coboară

Nu vă va scoate afară

Dacă Tatăl Meu v-aduce

Pe-al Meu braţ, sub a Mea cruce.



Cine crede-n Mine are

Viaţa cea nemuritoare.

Însuşi Tatăl îl iubeşte

Şi, prin har, îl mântuieşte.



Viaţa Mea de înviere

E izvorul de putere.

Eu pe nimeni nu-l voi pierde

Sus către păşunea verde.



Unde lacrimi n-au să fie

Ci-o eternă bucurie

Vă va inunda fiinţa,

Ruga şi recunoştinţa.”