Poezie LA MAL

LA MAL



Scoate-mă la mal, Isuse!

Viaţa mea este-n nămol.

Plâng smerit şi-Ţi cer iertare,

Zi de zi din zori mă scol.



Strig spre cer şi nu am pace.

Mulţi se-ntreabă: „Ce-i cu el ?

Şi-a pierdut din piept iubirea ?

Nu mai are nici-un zel ?”



Mă întreb printre suspine:

- Oare Tu m-ai părăsit ?

Totuşi eu eram odată

Chiar de Tine mult iubit.



Te strigam în rugăciune

Şi simţeam că mă asculţi.

Te urmam cu zel în toate,

Cu prieteni tot mai mulţi.



Tresăltam în stăruinţă

Şi cântam cu toţi în cor.

Ah, plângea de bucurie

Însetatul Tău popor!



Tot Cuvântul era hrana

Ce-o primeam recunoscând

Că doar Tu ne ştii nevoia

Şi chiar fiecare gând.



Astăzi parcă-n barca noastră

Apa lumii a intrat.

Eu mă-ntreb cu-ngrijorare:

„Te iubesc cu-adevărat ?!”



Scoate-mă la mal, Isuse,

Mreaja mea să mi-o repar.

Sunt prea obosit pe cale,

N-am putere, n-am nici har.



Dragostea dintâi mi-i ţinta

Dar sunt parcă prea modern.

Intră-n casa mea degrabă

Flori şi haine să-Ţi aştern.



Când chiar ucenicul Petru

A umblat puţin pe val,

Şi era să se înnece,

Tu l-ai scos grăbit pe mal.



Scoate-mă la mal, Isuse!

Nu lăsa să mă înnec.

Vreau cu Tine viaţa-ntreagă

Sus în ceruri s-o petrec.



Mult mi-e dor de-acele ceasuri

Ale marii întâlniri

Cu cei dragi dar şi cu fraţii

Ce-au murit ca şi martiri!



Mai scurtează Tu distanţa

Cea de timp şi de lucrări.

Fă să Te-ntâlnim, Isuse,

Pe-ale cerului cărări!



Pune îngerii-n mişcare

Când trompete vor suna

Într-o clipă fericită

Să ne duci în Casa Ta.



Duhul Sfânt mereu ne spune

Să fim gata pentru cer.

Dă-ne har în rugăciune

Pentru cei ce-n lume pier.



Te opreşte la bolnavii

Care n-au puteri de loc.

Umple-i de a Ta credinţă

Şi de-al Duhului Sfânt foc.



Ca să nu mai fim în lume

Înşelaţi de chipul ei

Să fim tari în mărturie

Chiar şi-n gropile cu lei.



Dă-ne-a Ta înţelepciune

Cu tot harul cel ceresc

Să rămână de ruşine

Cei ce Te batjocoresc.



Glasul Tău, iubite Mire,

Cu urechea-mi de străjer

Îl aud când plin de slavă

Ne vei ridica la Cer!



Şi când lumea asta trece

Ca şi marea val cu val

Ruga mea mereu Te cheamă:

Scoate-mă, Isus, pe mal!