Poezie Apocalipsa (3)

APOCALIPSA



Descoperirea lui Isus

Printr-un apostol ne-a fost dată

Ca să-L cinstim pe-al nostru Tată

Mergând spre Patria de sus.



De-atunci s-au scurs milenii chiar

Pe apa vremii trecătoare.

Mesajul sfânt, plin de-ndurare,

Ne pune-n faţă un hotar.



Azi lumea-ntreagă e un vas

Pe-oceanul ce se varsă-n spume.

Şi n-are cine să te-ndrume

De n-auzi al Iubirii glas.



Cum lui Ioan i-a fost Păstor

Isus cel înălţat în slavă,

Aşa în lumea cea bolnavă

E-acest mesaj mântuitor.



Cu multe falsuri şi minciuni

Spiritul lumii ne momeşte.

Dar Cel ce-n veci de veci trăieşte

Ne ocroteşte prin minuni.



Mesajul e-un avertisment

Dat celui ce-a primit sfinţirea,

Dar n-a urmat-o cu trăirea

Purtându-se cam imprudent.



Luându-ne Isus de braţ

El ne-a vorbit cu voce tare:

„Fiţi treji de-acum pe-a Mea cărare!

Vegheaţi să nu cădeţi în laţ!”



Hotarul harului divin

E-un glas din Pronia cerească:

„Cine e sfânt să se sfinţească!

Cel rău să fie un pelin!”



Apocalipsa lui Ioan,

De la Isus, e pentru tine

De nu apuci pe căi străine

Ca barca-n vânturi pe ocean.



Noi nu suntem un accident.

Avem o ţintă foarte clară:

Cetatea cea de piatră rară

Ce nu-i din timpul cel prezent.



Să ascultăm, fraţi şi surori,

Mesajul nou, plin de speranţă,

Să-L întâlnim cu siguranţă

Pe Mirele iubit în zori!



El ne-a transmis: „Eu vin curând!”

Ieşiţi-I în întâmpinare

Cu fapte pline de-ndurare,

Cu flori de cântec şi de gând!