Poezie CURIERUL

CURIERUL



O veste cât ar fi de bună

Sau, dimpotrivă, rea de-ar fi,

E ca şi nota fără strună

De n-are cine-o răspândi.



Primejdii vin fără de veste:

O lume-ntreagă-i sub păcat.

Dar Cel ce-n veci de veci trăieşte

Prin solii Săi veşti noi ne-a dat.



Aşa în lumea trecătoare

A fost şi Noe-n vremea lui

Ce printr-o arcă de salvare

Vestea pedeapsa Domnului.



„Potopul e atât de-aproape!”,

Striga bătrânul mustrător.

Mulţi au pierit luaţi de ape,

De valul necredinţei lor.



S-au dus la Lot cel din Sodoma

Din cer doi îngeri minunaţi.

Avraam prin rugi nălţa aroma

Spre Dumnezeu pentru-ai Săi fraţi.



Împins de-o nevăzută mână

Sfârşitul Iona îl vestea.

Ninive-n post şi în ţărână

Din Cer iertarea o primea.



Profeţi zeloşi ca Ieremia,

Sau ca Isaia, Ezechiel,

Vesteau în Israel urgia

Trimisă chiar de sfântul Miel.



Cei ce-au crezut avertismentul

S-au pocăit şi s-au salvat.

Vecia lor a fost momentul

Când lui Iehova s-au predat.



Trăim din lume veşnicia

Primind pe-al Jertfei curier,

Sau vom primi, în schimb, urgia

Când vom fi revoltaţi pe cer.



De L-am respins, prin necredinţă,

Pe singurul Mântuitor

Nu va mai fi nici-o fiinţă

Ca să ne vină-n ajutor.



De ce te scalzi în nepăsare

Sfidând Cuvântul auzit

Şi prin nădejdi înşelătoare

De Dumnezeu te-ai rătăcit ?



Azi Duhul Sfânt îţi dă de veste

Mai mult ca Iosua-n pustiu:

Cuvântul scris nu-i o poveste,

Ci e un martor sfânt şi viu!



De-l crezi şi îl primeşti în viaţă

Vei fi de Domnul mântuit

Ca fericita dimineaţă

Când soarele a răsărit.