Poezie LA DRUM

LA DRUM



Pornesc din nou la drum cu Tine.

Şi dorul meu cel călător

Spre ţărmuri noi din zări senine

Te vrea Isus, Ocrotitor.



Da, ştiu, Tu urmăreşti o ţintă

Şi pasul Tău nu e-n zadar.

Când calea mea vrea să Te mintă

Mă-ndreaptă Tu cu-al păcii har.



Nu Tu, Isus, să vii cu mine,

Nu acest lucru eu l-aştept!

Ci-aş vrea să Te urmez mai bine

Căci drumul Tău e cel mai drept.



Am rătăcit ades prin lume

Crezând mereu că mă-nsoţeşti.

Dar niciodată sfântu-Ţi Nume

Tu cu păcatul nu-L uneşti.



De-aceea-mbracă-mă-n dreptatea

Ce n-o pot nicăieri găsi

Căci doar prin ea am libertatea

Să Te urmez în orice zi.



Eu ştiu că-ngustă Ţi-e cărarea

Şi-n zori de zi şi în amurg.

Dar Ţi-am citit în ochi iertarea

Ce-mi dă putere s-o parcurg.



Pornesc din nou, Isus, cu Tine

Călcând pe-al inimii tumult..

Nimic nu cer azi pentru mine:

Doar glasul Tău vreau să-l ascult.



S-aud în el imnul Scripturii

Şi psalmii florilor de crin

Şi simfoniile pădurii

Ce se îmbracă-n strai divin.



Să sorb nectarul fericirii

Din glasu-Ţi sfânt, maiestuos,

Şi armoniile iubirii

Din cerul Tău cel luminos.



Şi-oriunde-ajung în astă viaţă,

De mi-ar fi crucea cât de grea,

S-aud în orice dimineaţă

Tot ce-mi destaină vocea Ta.



Pornesc pe-acelaşi drum cu Tine

Şi mă întreb uimit mereu:

„Cum poţi să duci spre zări senine

Un păcătos precum sunt eu ?”