Poezie LA ÎNĂLŢIME

LA ÎNĂLŢIME



Să fii mereu la înălţime

Nu-i o poruncă de temut

Când Domnul bun din slăvi sublime

Îţi este pavăză şi scut.



Când stai cu El pe-un vârf de munte

Ca să respiri ozonul sfânt

Tu uiţi de grijile mărunte

Pătruns de-al Dragostei cuvânt.



Rămâi cu Moise şi Ilie

Vorbind cu Domnul pe Tabor!...

Prin norul sfânt de apă vie

Tu te înalţi pe-aripi de dor:



„O, Domnul meu, cât e de bine

Cu Tine-aici, în Duh, să fim!”

Şi-atunci din zările senine

Pe Tatăl sfânt Îl auzim:



„Să daţi dovadă de-ascultare!

Acesta este Fiul Meu!”

Şi oaspeţii în strai de soare

S-or duce iar la Dumnezeu.



Numai Isus să mai rămână

Cu noi pe-acelaşi munte sus

Şi harul Lui să curgă până

Vom fi asemeni lui Isus!