Poezie OGLINDA ŞI LUMINA

OGLINDA ŞI LUMINA



Nu privi într-o oglindă

Dacă n-ai în ochi lumină.

N-are cine să-ţi aprindă

Chipul tău cioplit în tină.



Dacă n-ai mereu în tine

Raza dulce şi suavă,

În zadar te-avânţi, creştine,

Spre-a Împărăţiei slavă.



Ea, oglinda, nu te minte,

Chipul limpede ţi-arată.

Dar nu-ţi dă şi aripi sfinte

Ca să zbori spre Cer deodată.



Poţi să ai oglinda Legii

Dar de eşti lipsit de Duhul

Vei comite sacrilegii

Singur să străbaţi văzduhul.



Ca şi raza cea de lună

Într-o noapte, pe cărare,

Şi oglinda-n beznă-i bună

Dacă ai şi-o lumânare.



Mulţi îşi tot priviră faţa

În oglinda Legii sfinte

Însă i-au uitat povaţa

Şi trăiesc ca mai-nainte.



Doar lumina te ajută

Ca să vezi cum sus pe cruce

Ispăşirea ta-i făcută

De Isus ce-n Rai te duce.



*

Să-mplinim cereasca vrere

A Părintelui luminii

Suferind orice durere

Ce ne-o vor aduce spinii.



Şi prin vorbe înţelepte

Şi prin fapte de iubire

Vom croi modele drepte

Pentru-ntreaga omenire.



Haideţi fraţi, nu staţi pe gânduri,

Ci veniţi cu dor fierbinte

Să intraţi cu noi în rânduri

Pentru marşul vieţii sfinte!