Poezie Moartea lui Saul

Motto: ""Caci neascultarea este tot atat de vinovata ca ghicirea, si impotrivirea nu este mai putin vinovata decat inchinarea la idoli si terafimi."" 1 Samuel 15:23



S-a iscat un nou razboi si iata ca filistenii

In campie la Sunem au venit cu toti ostenii;

Olacari grabiti alearga sa-i duca lui Saul stirea,

Care-n graba, la Ghilboa tabareste cu ostirea.



Frica l-a cuprins pe Saul vazand tabara dusmana,

Stie c-a gresit amarnic dar nu-i vreme de dojana;

Vroia moartea lui David urmarit fara-ncetare,

Si-a lasat imparatia fara nici o aparare.



Acum il asteapta lupta si e tare-ngrijorat:

Unde sa gaseasca oare,indrumare sau un sfat?

E cuprins de disperare, spaima-n suflet ii patrunde,

Cere Domnului povata, insa Domnul nu-i raspunde.



Cum sa ii raspunda Domnul cand ii ucisese preotii

Cand cauta cu furie sa il dea pe David mortii?

Prin profet il sfatuise, dar il ascultase oare?

El s-a departat de Domnul, vinovat de neascultare.



Se gandeste doar sa scape de momentul asta greu,

Nu cainta, nu smerenie, nu s-a-ntors la Dumnezeu!

Ba mai mult, a cautat indrumare si -ajutor

La cea care cheama mortii, o femeie din En Dor.



Dezolant tablou cu Saul si cu doua ajutoare

Umbland deghizat in noapte, cautand o vrajitoare!

Cel ce-a fost uns pentru Domnul ca sa fie imparat

Cauta sa cheme mortii pentru ajutor si sfat!



Atat ii ceruse Domnul: ascultare si credinta!

Si ar fi domnit in pace dupa a Domnului vointa;

Dar din incapatanare si cu duh de razvratire

S-a indepartat de Domnul si se-ndreapta spre pieire.



Merge la acea femeie - jura sa n-o pedepseasca -

Sa-l cheme pe Samuel, caci cu el vrea sa vorbeasca;

Ea ii asculta porunca, dar cand Samuel apare

Il recunoaste pe Saul si scoate un tipat mare:



"Tu esti Saul! Pentru ce m-ai Inselat?"

"Nu te teme de nimic! Spune-mi ce vezi, de indat`!"

"O fiinta dumnezeiasca ce se scoala din pamant!"

"Dar la fata?""Un batran cu o mantie drept vesmant."



Saul stie ca-i profetul si adanc i s-a-nchinat,

Cel sculat din morti intreaba:"Pentru ce m-ai tulburat?"

"Filistenii-mi fac razboi si sunt tare stramtorat

Fiindca Domnul nu-mi raspunde; de aceea te-am chemat"



Samuel raspunde-ndata: "Pentru ce ma-ntrebi pe mine

Cand Domnul e vrajmasul tau si s-a-ndepartat de tine?

Esti vinovat de neascultare, vinovat de omucid,

Azi ti-a luat imparatia si a dat-o lui David!



Nu ai ascultat porunca si nici glasul Domnului,

Sa il faci pe Amalec sa simta mania Lui!

De aceea maine-n lupta cu vrajmasii filisteni

Vei pieri cu fiii tai si o multime de osteni!"



Groaznica prezicere pentru Saul-imparat!

Ca un brad lovit de fulger Saul s-a cutremurat

Si s-a prabusit de groaza si slabie la pamant,

Cand a inteles ca-n lupta va pieri si va fi-nfrant.



E lipsit de-orice putere, obosit si nemancat,

Nu mai vrea sa se ridice, greu se lasa-nduplecat;

Iar femeia taie-n graba un vitel, si-azimi ii coace,

Saul, dupa ce mananca, la ostire se intoarce.



Dupa o noapte de odihna ostile stau fata-n fata,

Fiecare se gandeste: Oare voi scapa cu viata?"

Pregatirile sunt gata, trambitele suna-n zare,

Se reped unii spre altii intr-o crancena-nclestare.



Saul lupta ca un leu, lovituri cumplite imparte,

Si pe-ntreg campul de lupta apare hidoasa moarte;

Peste cei din Israel filistenii vin puhoi,

Coplesiti, israelitii fug ingroziti inapoi.



Sagetati de filisteni, mor pe coasta muntelui,

Saul este ranit greu, langa el mor fii lui;

Si nemaiputand sa lupte nici sa scape de vrajmas,

Saul se arunca-n sabie intr-un gest sinucigas.



Cel ce-a fost ales de Domnul, uns sa fie imparat,

A murit atat de tragic pentru ca n-a ascultat

Si s-a-ndepartat de Domnul, n-a mai stat in rugaciune,

S-a-ncrezut in sine insusi si in propia intelepciune.



Dar ce hotareste Domnul se-mplineste negresit

Fara nici o amanare, la momentul potrivit;

Pentru Dumnezeul nostru nu exista neputinta,

Caci El zice si se face, porunceste si ia fiinta.

Amin!