Poezie EKKLESIA

EKKLESIA



Noi ne suntem mădulare

Unii altora-n Cristos.

Şi-L urmăm cu devotare

Aducându-I viu prinos.



Toţi uniţi în orice vreme

Şi cu alte Adunări

Înfruntăm chiar şi blesteme

Cu dulci binecuvântări.



Cel ce ne-a chemat pe nume

Onorându-ne prin har

Ne-a trimis din nou în lume

Cu al Duhului Sfânt jar.



Duhul Sfânt mereu ne-nvaţă

Cum pe Domnul să-L slujim

Alergând de dimineaţă

Binele să-nfăptuim.



El ne dă har în slujire

Şi acelaşi simţământ

Pentru alţii, în iubire,

Către scopul cel mai sfânt:



Creştere şi unitate,

Părtăşie în Cuvânt

Şi dorinţa de dreptate,

Cum e-n Cer şi pe pământ.



Acceptându-ne mustrarea

De la alţii când greşim

Noi vom regăsi cărarea

Noului Ierusalim.



Mai avem multe defecte

Însă creştem în Isus

Către culmile perfecte

Ale dragostei de Sus.



Sfatul bun pe calea vieţii

Ce ni-i dat de credincioşi

E ca roua dimineţii

Pentru anii secetoşi.



Când avem şi sarcini grele

De purtat în drum spre Rai

Noi venim în rugi cu ele

La Iehova Adonai.



El prin fraţi cu voie bună

Ne ajută să lucrăm

Sarcinile împreună

Pentru Domnul să purtăm.



Traiul nostru prin credinţă

Domnului spre-a-I fi plăcut

Cere şi îngăduinţă

Pentru fiul cel pierdut.



Cel întors de-o zi sau două

Crede-n Mielul cel divin.

Însă-n El viaţa cea nouă

Nu a biruit deplin.



Dragoste şi gingăşie

Cu-nţelepte-ncurajări

Tuturor viaţa ne fie

Pe-ale cerului cărări.



Cum Mesia-n trup de tină

Tatălui I-a fost supus,

Fraţilor, să fim lumină

Prin Lumina lui Isus!



Şi, supuşi unii altora,

Pentru Domnul să trăim

Ca să prindem aurora

Noului Ierusalim!