Poezie O, CRINULE!...

O, CRINULE!...



De ce nu crezi că Domnul vine,

El, Mielul sfânt şi plin de har,

Să-ţi dea răsplată, să te-aline

Cu toate rănile divine

Ce le-a răbdat sus pe Calvar ?



De-ai suferit pentru credinţă

Tu, crin ce lupţi cu spinii goi,

De ce nu crezi în biruinţă

Şi-n marea Lui făgăduinţă

Ce te ridică din nevoi ?



De ce nu crezi că Domnul poate

Prin tine, crin imaculat,

S-alunge umbrele ciudate

De peste ape-nmiresmate

Ce curg în locul cel uscat ?



Tu cu parfumul cel de rugă

Înviorezi prin albul sfânt,

Şi vânturi reci le pui pe fugă

Când vor grădina s-o distrugă

Cu crinii toţi de pe pământ!



La marea Zi a întâlnirii

Atâtor flori ce înforesc,

Cristos în stratul mântuirii

Te va sădi, crin al iubirii,

De dragul Tatălui ceresc!