Poezie SEMNUL CURCUBEULUI

SEMNUL CURCUBEULUI



Atunci Dumnezeu a zis lui Noe: „Sfârşitul

oricărei făpturi este hotărât înaintea Mea,

fiindcă au umplut pământul de silnicie.

Iată, am să-i nimicesc împreună cu pământul.”

(Gen.6:13)



După un potop de ape

Chiar de Dumnezeu trimis,

Într-un nor atât de-aproape,

Razele din Paradis,



Arătau semnul iubirii

Pentru omul credincios

Ce-n lucrarea mântuirii

Se încrede în Cristos.



Plin de teamă şi uimire

Noe l-a privit de jos.

Şi plângând de fericire

Asculta un glas duios:



„Noe, Noe, zise glasul,

Eu sunt Dumnezeu tău!

Vezi pe unde-ţi calcă pasul

Şi fereşte-te de rău.



Am trimis din cer urgia

Lumea rea s-o nimicesc.

Dar ascultă bucuria

Care ţie ţi-o vestesc.



Fac un Legământ cu tine

Şi cu tot pământul chiar.

De te vei încrede-n Mine

Nu vei fi lipsit de har.



Şi ca semn că niciodată

Alt potop nu va mai fi,

Într-un nor, pe boltă, iată,

Curcubeul vei zări.



După ploaia răcoroasă

Peste-al tău întins ogor

Harul Meu un semn îţi lasă,

Semn de dragoste şi dor!”