Poezie PROFESIUNEA CRUCII

PROFESIUNEA CRUCII



Crucea ta este-o comoară

Cum în lume alta nu-i.

Când o duci, e grea şi-amară.

Dar de-o tai, rămâi afară

Cu vrăjmaşii Domnului.



Ca pustiul cel din Numeri

Viaţa ta e-un zbucium plin.

Dar povara de pe umeri

Ea te-nvaţă cum să numeri

Clipele de har divin.



Zâmbetul de fericire

Îl primeşti când poţi răbda.

Totdeauna prin iubire

Duci război cu vechea fire

Ce mereu va protesta.



Tinereţea-i vorbă goală

De-o trăieşti fără Cristos.

Vino, azi poţi da năvală

Ca să intri-n a Lui şcoală

Crucea ta s-o porţi frumos!



Crucea, deci, e-o luptă bună.

Fii al Domnului ostaş

Cu toţi sfinţii împreună!

Fără cruce n-ai cunună

Nici în ceruri sfânt sălaş.



Tu cândva erai o zdreanţă

Aruncată în noroi.

Dar azi ştii cu siguraţă

Că doar crucea-ţi dă speranţă

Pentru rodul vieţii noi.



De-ar sufla vânturi haine

Peste viaţa ce-o trăieşti,

Domnul Sfânt a pus în tine

Dragi comori din slăvi divine

Să-L urmezi aşa cum eşti.



De-ai căzut El te ridică.

Cel ce-a plâns în Ghetsimani

Prin credinţa ta cea mică,

Îţi dă har să nu ai frică

Nici de cei mai răi duşmani.



Iată glasul care-ţi spune:

„Fiul Meu, Eu vin curând!

Nimeni nu te va răpune

De porţi crucea-n rugăciune

Ca un miel smerit şi blând.”