Poezie Manifest al credintei

MANIFEST AL CREDINŢEI



Convingerea-mi nu-i doar un foc de paie

Rămân pe cale chiar de m-ar tortura

Nimic nu e în stare să mă despoaie

De starea în care fiinţa-mi se poate bucura.



În focul luptei sfinte un crez s-a plămădit

Din frământări, necazuri; dar şi din siguranţa

Că nu-n zadar slujesc pe Mirele iubit

Şi nu-n zadar îmi port prin lume cutezanţa.



Nicicând nu mă-ncălzesc la focuri nedivine

Căci nu vreau să-mi pătez lăuntrul modelat

De Sfânta Trinitate cu şoaptele ei line

Ce pot crea în suflet un univers curat.



Refuz a da crezare conceptelor vulgare

Oricât de „bine” le-ar prezenta titraţi

Ce nu cunosc o iotă din ce-i răscumpărare

Şi nu vor ca să fie din lut eliberaţi.



Pledez pentru concepte ce-s înrădăcinate

Adânc...adânc în solul Lumii Noi

C-aşa pot să culeg din ceruri nestemate

Şi să înving urgia nemernicelor ploi.



Păşesc pe calea-ngustă alături de Mesia

C-aşa călătoria e dulce şi-are un scop

Cu El pot să-mi păstrez, în tihnă, visteria

Chiar de ar da năvală netrebnicul potop.



Convingerea-mi nu-i doar un foc de paie

Ci e clădită pe-un fundament robust

De-aceea nu se frânge, nu se-ndoaie

Ci mă ghidează, lin, pe drumu-ngust.



gc - Mai, 2011