Poezie Nu te supăra frate

Şi dacă tare te-a-ntristat

De ce citeşti în carte?

Îţi dau un sfat prietenesc

Să nu te superi frate!



Iar de-o jignire ţi-am adus

În ceva sau în toate

Mai bine-o supărare-n plus

Decât eterna moarte.



Să ştii că n-am nici un câştig

Şi nici n-o fac prea bucuros

Ţi-aş da chiar şi despăgubiri

Nu eu te mustru, ci Hristos.



Prietenul adevărat

Păcatul ţi-l arată

Iar dacă totuşi i-ai greşit

Greşeala el ţi-o iartă.



Şi dacă versul este strâmt

Şi nu-ţi place cântarea

În mână am o sapă grea

Căci asta mi-e chemarea.



În palma mea sunt bătături

Cam scârţăie condeiul

Iar scrisu-i meserie grea

De-abia-i învăţ temeiul.



Iar Domnul chiar mi-a poruncit

Nici mai puţin şi nici mai mult

Şi-atunci te-ntreb, fratele meu

De cine oare să ascult?