Poezie DARUL VIEŢII (1)

DARUL VIEŢII



Nu atât un nume bun

Ni s-a dat în astă lume,

Nume falnic de străbun...

Viaţa sfântă ni s-a dat

S-o trăim cu-adevărat,

Să se vadă-n noi anume

Darul cel nemeritat,

Raza dragostei curate

Care-a dat tot ce avea,

Şi-a jertfit tot ce se poate.



Nume bun mai pot avea

Mii de stele pe orbită.

Însă noi nu chip de stea

Am primit de-a pururea,

Ci o viaţă fericită

Ne-a fost de Isus menită.

Da, o viaţă din belşug

Izvorând din Înviere

Care cântă şi-n durere

De sub al dreptăţii jug.



Nu te-ntreb ce nume porţi

Şi nici cum îţi este faţa

Când apare dimineaţa.

Te-ai sculat însă din morţi

Pe când îţi bătea la porţi

Prinţul zărilor senine ?



L-ai primit cum se cuvine ?

Dacă nu, tu n-ai în tine

Viaţa Celui Răstignit,

Dorul dragostei depline

Care poate pe oricine

Azi să-l facă fericit.