Poezie ÎN AMURG

ÎN AMURG



Tumultul zilei se revarsă

ca apa mării peste mal.

Câmpia zării pare arsă

de-ascunsul soare după deal.



Amurgul iată se răsfrânge,

în cele patru zări tăcut,

ca o mireasmă ce înfrânge

obstacole de netrecut.



Se-ntorc în sat acum păstorii,

în fruntea turmelor de oi.

Şi vin, pe rând, toţi lucrătorii,

în nesfârşitul lor convoi.



Şi rândunelele voioase

au obosit de-atâta cânt.

Tristeţea, de priviri sfioase,

şi-n ele parcă s-a răsfrânt.



Pe-o pajişte, lângă izvoare,

şi vântul serii s-a oprit.

E-un cer cu stele sclipitoare

şi-o lună plină-n răsărit.



Un cor de greieri din ponoare,

pornesc în cântec spre izvor.

Întreg decorul e-o cântare

sublimă, plină de fior.



Şi noaptea peste tot coboară,

cu umbre ce se-aştern pe rând,

ca liniştea ce înfăşoară

întregul sat atât de blând.



În pragul casei, dus pe gânduri,

în timp ce-ai casei dorm tihnit,

veghează ca-n atâtea rânduri,

străjerul cel neobosit.



C-un dor, arzând de veşnicie,

lăsat în om de Creator

el cere-n rugă Apa Vie

şi caută al ei izvor.



Privind mereu în zări albastre

zăreşte-n Duh noi dragi lumini,

ce ard pe plaiurile noastre

şi pentru flori şi pentru spini.



Având în cer a sa comoară,

cu nesfârşite primăveri

şi imn de dulce primăvară,

el va uita orice dureri.



De dorul sfânt al mângâierii

şi-al Mirelui, mult aşteptat,

se-nalţă-n rugă toţi străjerii

care-au crezut şi-au tot luptat.



El va veni din nou în lume.

Vegheaţi, străjeri, încă puţin!

E gata trâmbiţa să sune

căci vine-al nemuririi Crin.



*

Iubit Isus, fără zăbavă

Te-aşteaptă toţi ai Tăi să vii

pe nor de infinită slavă

ca să ne duci în veşnicii!