Poezie SUFERINŢA ÎNCERCĂRII

SUFERINŢA ÎNCERCĂRII



Spune soră, spune frate,

ai în lume vreun necaz ?

Cine oare-n lume poate

să nu ştie-n veci cum bate

al furtunii greu talaz ?!



Însă tu ce ai izvorul

din înjunghiatul Miel,

tu ce-aştepţi să vină norul,

să te ia Mântuitorul,

ce faci astăzi pentru El ?



Ucenicul nu-i mai mare

ca Maestrul, fraţi creştini!

Dacă El S-a frânt sub soare

tu doreşti pe-a ta cărare

numai roze fără spini ?



Vrei s-ajungi la biruinţă

fără lupte, fără bai ?

Este oare cu putinţă,

fără nici-o suferinţă,

să păşeşti din lume-n Rai ?



Vrei ca Mielul de iertare

să ne fie Paşte sfânt

şi-o eternă sărbătoare

fără ierburile-amare

scrise-n Vechiul Legământ ?



Vrei ca-n noi să locuiască

Prinţul veşnicei iubiri,

însă fără să stârnească

nici ocară omenească,

nici rebele-mpotriviri ?



Simeon a spus odată

că Isus va fi un semn,

ce stârni-va lumea toată.

Dacă El e-n tine, iată,

lumea nu va sta de lemn.



De ţi-au fost mereu senine

zilele de pân-acum,

tu gândeşte-te mai bine,

dacă drumul tău, creştine,

e adevăratul drum!



Dar când vezi pe drum, pe-alocuri,

un dispreţ, o vorbă rea,

când te iau vecinii-n focuri

şi prietenii-n batjocuri,

asta-i calea! Mergi pe ea!



Vântul încercării cerne

şi alege ce-i ceresc.

Tu în rugă, te proşterne,

căci cununile eterne

din necazuri se-mpletesc.



Nu purtăm mai grea povară,

vai, decât putem iubi.

Dacă crucea-i mai uşoară,

în eterna primăvară

mai uşor şi tu vei fi.



Lasă oamenii să zică

orice vorbă de nimic.

Ucenic sau ucenică,

cu cât crucea ţi-e mai mică,

sus vei fi şi tu mai mic.



*

Doamne, noi îţi cerem Ţie,

o, ajută-ne pe drum,

ca spre-a Ta împărăţie,

să primim cu bucurie,

încercările de-acum!



O, ferice e de-aceia

care ştiu purta frumos

şi ocara şi ideea,

căci ei au în mână cheia

şi toiagul lui Cristos!