Poezie UNDE SĂ NE DUCEM?

UNDE SĂ NE DUCEM ?



Unde să ne ducem, Doamne,

când vin valuri peste noi

şi necazuri ne-mpresoară

într-o lume de nevoi ?



Unde să ne ducem, Doamne,

într-o lume fără ţel,

când popoarele sunt gata

pentru marele măcel ?



Unde să ne ducem, Doamne,

să găsim un strop măcar

din eterna bucurie

a iertărilor prin har ?



Unde să ne ducem, Doamne,

pentru-al dragostei fior,

ce nu ţine doar o clipă

ci-i un nesfârşit izvor ?



Unde să ne ducem, Doamne,

să fim iar împrăştiaţi,

când Tu ne-ai salvat, Isuse,

şi suntem de-atunci toţi fraţi ?



Unde să ne ducem, Doamne,

pentru crinii înfloriţi,

să-nvăţăm a lor iubire

şi să fim ca ei smeriţi ?



Unde să ne ducem, Doamne,

când în rugă vrem să stăm,

bucuria sau durerea

împreună să gustăm ?



Unde să ne ducem, Doamne,

ca să nu mai întâlnim

fărdelegea şi păcatul,

ci doar Cerul Tău sublim ?



Unde să ne ducem, Doamne,

cu mesajul Tău cel sfânt,

daca nu în lumea toată

ce aşteaptă-al Tău Cuvânt ?



Unde să ne ducem, Doamne,

când rămânem numai noi,

să veghem pe baricadă

către zorii vieţii noi ?



Unde să ne ducem, Doamne,

să găsim mai mult alin,

dacă nu pe Calea-Ţi sfântă

şi la pieptul Tău divin ?



Fie valul cât de mare

şi necazul cât de greu,

noi dorim să fim cu Tine

şi să Te iubim mereu!