Poezie PE OGOR

PE OGOR



M-am dus de dimineaţă pe ogor.

În câmp, răcoarea m-a prins ca un fior.

Şi soarele, bătrânul glob de foc,

urcă pe boltă în acelaşi loc.



Un vânt plutea-n văzduhul liniştit.

Zbura o ciocârlie c-un tainic ciripit.

Şi-o seceră din traistă, eu mi-am scos,

plecat spre grâul de-aur unduios.



Zâmbeau spre raze snopii ce-au fost strânşi

cu mâinile şi ochii mei cei plânşi.

O cupă de-apă rece m-a trezit

şi-n depărtări eu lanul l-am privit.



Şi-am zis în rugi: Ce lucrători puţini!

Pe-ogoru-acesta sunt mulţimi de spini.

Ce pot să fac cu singurul meu dor,

în arşiţă, pe-acest întins ogor ?!



În frământare, pe aripi de vânt,

am auzit din slavă un cuvânt:

"Lucraţi prin har, îmi spuse Duhu-n gând,

Isus Păstorul vine în curând! "



Ferice lucrătorul ostenit,

ce-n arşiţele zilei n-a cârtit.

Când snopi de aur strâns-a spic cu spic

el celui rău nu i-a mai dat nimic.



Treziţi-vă voi harfe din câmpii

să-L laudaţi pe Domnu-n bucurii!

Lucrând cu spor prin rugi şi cânt

se strâng toţi snopii de pe-ntreg pământ.