Poezie PREZENT ŞI TRECUT

PREZENT ŞI TRECUT



Psalmul 74



Unde ne-a adus păcatul

nostru cel atât de greu ?!...

În abisul făr'delegii,

departe de Dumnezeu.



El ne-a pustiit poporul.

Ne-a făcut oraşul zob.

Templul zace în ruine.

Şi Israel este rob.



Ca toporu-ntr-o pădure

vrăjmaşii s-au năpustit.

Cu securi şi cu ciocane

au prădat şi-au jefuit.



Ei ziceau în ceas de taină:

"Hai pe toţi să-i prăpădim!"

Au ars zecile de-altare

şi Locaşul Tău sublim.



Frânte-s ale noastre semne.

Nu mai e nici un prooroc;

Până când Stăpâne, Doamne,

nu răspunzi şi stai pe loc ?!



Cât va mai huli vrăjmaşul

Numele Tău minunat ?

Totuşi Tu din veşnicie

eşti al nostru Împărat.



Tu ne-ai dat în ţara noastră

mari izbânzi spre-un veşnic ţel.

Tu ai despărţit chiar marea

pentru vechiul Israel.



Ai zdrobit Leviatanul

şi balaurii din mări.

Ai făcut ca să ţâşnească

ape-n cele patru zări.



Ai făcut ziua şi noaptea.

Ai pus soarele pe cer.

Tu ai dat căldura verii

cât şi iernile cu ger.



Aminteşte-Ţi că vrăjmaşul

nostru este-atât de rău.

Un neam fără-nţelepciune

strică azi Numele Tău.



Nu lăsa s-ajungă pradă

ciocârlia din câmpii

fiarelor de prin bârloguri

gata doar de tâlhării.



Cel ce zace-n apăsare,

cei ce caută alin

şi săracul să Te laude

printr-un imn de haruri plin.



Scoală-Te Tu, Doamne sfinte,

şi aprinde-al nostru dor

după ziua întâlnirii

când Te vom vedea pe nor!



Nu uita zarva ce creşte

împotriva Ta mereu.

Vino ca să vadă lumea

că există Dumnezeu!