Poezie CRINII GOLGOTEI

CRINII GOLGOTEI



Psalmul 69.6 - 31



Să nu rămână de ruşine

cei ce se-ncred numai în Tine!

Cei ce Te caută în viaţă

să-Ţi afle dulcea Ta povaţă.



Eu pentru Tine port ocara

ce-mi face şi mai grea povara.

Sunt un străin la mine-n casă.

De mine nimănui nu-i pasă.



Sunt plin de zel pentru-al Tău Templu.

Şi stau în rugă să-Ţi contemplu

divinul plan de mântuire

bazat pe cruce şi iubire.



Postesc şi plâng şi-nfrunt dispreţul.

Şi-ocara lor îmi este preţul

la rugăciunea umilită

nălţată-n vremea potrivită.



În bunătatea Ta cea mare

răspunde-mi, Doamne, dă-mi scăpare!

Privirea-ntoarceţi-o, blajină,

din suflet rana mi-o alină.



Eu sunt în necaz, Tu vezi bine.

Credinţa mi-o pun doar în Tine.

De suflet fii, Doamne, aproape!

Vrăjmaşii-s talazuri de ape.



Deşi mi-i hrană suferinţa

Te-ador şi-Ţi preamăresc Fiinţa.

Mai mult ca un viţel pe-altare

este smerita ascultare



de glasul Tău etern Stăpâne,

de-al Tău Cuvânt care rămâne.

Fii binecuvântat în toate

pentru iubire şi dreptate!