Poezie ÎNĂLŢAŢI PE DOMNUL

ÎNĂLŢAŢI PE DOMNUL!



Psalmul 66



Ce lucrări înfricoşate

faci Tu, Domnul meu ceresc!

Din pricina lor vrăjmaşii

când le văd Te linguşesc.



Poate că Ţi-ar vrea puterea

s-o primească drept cadou

însă nu şi ascultarea

printr-o naştere din nou.



Cercetează timp şi spaţii:

ceru-n orice anotimp.

Însă dacă-i chemi la Tine

pentru Biblie n-au timp.



Vor confort şi bunăstare,

sănătate din belşug.

Suferinţa nu le place

ca să-şi plece capu-n jug.



A Ta sarcină-i uşoară.

Şi chiar jugul Tău e bun.

Ei fac mai degrabă răul

şi mereu Ţi se opun.



Tu faci bine tuturora.

Le trimiţi din ceruri ploi,

soare cald, bogate holde,

flori din bulgări de noroi.



Mai îngădui şi furtuna

şi necazuri fel de fel.

Şi astfel vorbeşti Tu lumii

blândule Emanuel.



Însă cine să-nţeleagă ?!

Cei ce azi Te linguşesc ?

Nu, ci cei ce Ţi se-nchină

şi în toate Te iubesc.



Ei îţi cântă şi la bine

şi când trec prin greu necaz,

şi sunt plini de bucurie

sau au lacrimi pe obraz,



şi când vei opri chiar marea

prin minuni ce-n veac nu mint,

şi când pregăteşti cuptorul

să-i arunci ca pe-un argint,



şi-atunci când pe drumul vieţii

merg cu Tine braţ la braţ

şi când Tu cu-a Ta putere

îi vei duce într-un laţ.



Tu laşi oameni să-i subjuge,

libertatea să le-o ia

ca mai mult s-o preţuiască,

să-şi dea viaţa pentru ea.



Tu îi treci prin foc şi apă

şi prin holocaust chiar.

Dar la urmă-i scoţi din toate

şi le dai belşug de har.



Binecuvântată-Ţi fie

mâna Ta care ne-a dat

şi dureri şi suferinţă

dar şi harul cel bogat!



Tu-asculţi, Doamne, rugăciunea.

De aceea-Ţi mulţumim

şi prin imnurile noastre

bunătatea Ţi-o slăvim!