Poezie Unde-aş fi Doamne?...

Unde-aş fi Doamne?...



Unde-aş fi Doamne, fără Tine,

Pe-acest pământ ce-s peregrin,

Pe-acest pământ unde-i suspin

Şi-unde nimic, nu-mi aparţine,

Căci călător sunt şi sunt străin?



Şi ce m-aş face-n lumea largă

Pe-ale ei căi, de plăceri pline,

Prin încercări, şi-amăgiri fine

Ce vor voinţa să mi-o spargă,

De n-ai fi Doamne lângă mine?



Unde Doamne, mi-aş întoarce

Paşii pribegi, din drumul greu,

Când sub sclipiri de Curcubeu

De n-ai fi Tu, să-mi oferi pace

Ce trist ar fi-atunci duhul meu!



Străin aş fi...complet de Tine!

Şi prin prăpăstii, prin viroage,

Ce glas ar fi, să mă mai roage

S-ascult chemări sfinte, divine,

Să simt că dragostea m-atrage?



Şi unde Doamne al meu gând,

Să mi-l îndrept în ceasuri rele,

De n-ai fi Tu-n… clipele grele

Ca să mă mângâi rând pe rând

Prin harul cel plin de mistere?



Şi ce n-aş face o Doamne Bun,

Să mi Te ştiu de mine-aproape!

De-ar fi să trec, prin foc şi ape,

În piept s-am dorul cel străbun

Şi-n sufletu-mi, iubirea Agape!



Flavius Laurian Duverna

21 mai 2011