Poezie Te-asteapta o cununa

Tu suferi in tacere, si nimeni nu te stie

De-atata vreme -n suflet ai strans amaraciuni..

Esti gata sa renunti,la o nadejde vie,

La singura speranta, ce-aveai prin rugaciuni..

Esti tulburat de grijuri, care-ti framanta gandul

Pierduta ti-e credinta, si ravna pentru ea

Tu simti ca-n greul tau esti una cu pamantul

Nu poti sa te ridici, nu poti inainta...

Prietenii ce-odata ti-au fost mereu aproape

Acuma-ti sunt departe, Caci toti te-au parasit

Ai vrea parca, amarul, adanc sa te ingroape

Sa nu mai simti durerea, nici tot ce-ai suferit!!



O, nu! mai bine fii tu omul, ce sufera-n tacere

Caci nu mult timp va trece si vei vedea -mplinire

Ramai faclia-ascunsa ce-asteapta in veghere

sperand si daruind oricui, oricand, iubire



Mai bine e sa suferi, si-apoi sa te ridici

Decat sa-ti pierzi nadejdea, ce-a fost sadita-n tine,

Mai bine e umbland prin incercari, aici

Si-apoi ,pe drumul vietii sa poti sfarsi cu bine



Te-asteapta o cununa, alearga pentru ea

Sa te-ntalnesti cu Domnul, invingator trudit..

Dupa o viata scurta, si uneori mai grea,

Sa fii in Locul Sfant ,la Dreapta Lui, primit