Poezie Rascrucea vietii

Rascrucea vietii

de Octavian Sarb





Cui ai vrea sa multumesti

Pentru-atata bucurie?

In ce parte, azi, privesti?

De unde vine-a ta tarie?



Norocul, soarta, instruirea,

Cinstea ta si caracterul,

Prin ele iti traiesti marirea?

De unde esti, se vede cerul?



Cui dai slava pentru viata,

Pentru hrana si belsug?

E Hristos Cel ce te-nvata

Sau vreun idol mut si surd?



Caci, de-i eul sursa vietii,

Sursa inaltarii tale,

Elixirul tineretii,…

Vei sfarsi-n adanca vale!



Caci, viata, ce-i traita

Pentru pofte si placeri

In grele chinuri e sfarsita

In grele lanturi si poveri.



Cunoscut-am drumu-acesta,

Alergat-am mult pe el,

Neodihna mi-a fost zestrea

Si pacate, de-orice fel.



Caci, cu cat am pus in punga,

Cu-atat mai mare s-a facut,

N- a fost ziua atat de lunga,

Incat sa pot, s-o fi umplut.



Ce va spun eu, nu-i minciuna

Si, de-aproape, m-ati privit.

Nu stiu, de-ati avut ranchiuna,

Eu, ca prieteni, v-am simtit.



Tot ca prieten va spun astazi:

Nu calcati pe urma mea,

Grele sunt acele lespezi,

Ce deasupra voastra-or sta!



Ci, intoarceti la rascruce!

Cautati semnul: ”Poarta stramta”!

Ce, prin Adevar, va duce

La o viata dulce, sfanta.



Veti cunoaste libertatea,

Cunoscand Mantuitorul,

El, prin cruce, a-nvins moartea

S-a Lui dragoste-i izvorul



Vietii noastre de credinta

Ce, spre ceruri se inalta,

Neancetata biruinta,

Pana-n slava Sa mareata! Amin!



Oradea 26 Aprilie 2011.