Poezie Mai

Pictează Cineva cu liliac,

Pe verde dând sclipiri violacee,

Şi cu narcise,şi cu flori de mac

De parcă-n apa verde-a unui lac

S-au spart în cioburi mii de curcubeie.



Însă minunile numite flori,

Purtând în ele câte-un strop de soare,

Nu-ncântă lumea numai prin culori

Căci în potirul sărutat de zori

Mai poartă şi miresme-mbătătoare.



Splendorile nu se opresc aici

Căci mâna ce pictează asfinţituri,

Stropind şi serile cu licurici,

Mai dirijează coruri mari şi mici

De greieri,zumzete şi ciripituri.



Aş vrea să sorb tot verdele din jur

Şi cu petale să-mi îmbăt privirea,

Iar ciripitului un tril să-i fur,

Să mă înalţ cu el către azur,

Purtând în gând şi-n suflet nemurirea.



Pământu-ntreg este un şevalet

Unde picteaz-o nevăzută mână,

Iar Cel ce poartă pensula discret

Şi dirijează corul în concert

E Cel ce-a făcut ...omul din ţărână.



De-aceea nu mă mir,ci plin de-avânt

Mă-ntorc spre Tatăl meu zicând:Divine,

Dacă-i atâta colorit şi cânt

Şi-atâta frumuseţe pe pământ,

Cum va fi-n Cer,acolo sus,la Tine?



Petroşani,mai 2011