Poezie Când vocea blândă mi-a şoptit

CÂND VOCEA BLÂNDĂ MI-A ŞOPTIT...



Când vocea blândă mi-a şoptit

Să ies din mediul fără pace

Atunci, pe loc, n-am mai dorit

În stări lumeşti a mă complace.



El mi-a făcut de cunoscut

Traseul spre Cetatea sfântă

Şi cu convingere am vrut

Să fiu cu cei ce imnuri cântă...



De-atunci urmez pe Salvator

În orice loc şi-n orice vreme

Şi vreau să fiu bun luptător,

Să ştiu valorile supreme.



E Ghid ce ştie drumul bine

Mă pot baza pe el oricând

Când vin furtuni de braţ mă ţine

Şi-mi dă răcoare suflu-I blând.



O, câte dragi experienţe

Trăit-am de când m-a chemat!

Lumina tainicei prezenţe

Atât de mult m-a cercetat.



Să vină orice încercare,

Orice durere şi-orice chin

Rămân cu Dânsul pe cărare,

La tot ce-mi spune, spun „Amin”



Şi azi rostirea Lui duioasă

(Exact cum fost-a la-nceput)

Este dovadă că Îi pasă,

Că vrea să-mi fie far şi scut.



În grija Lui îmi dau destinul

Păşind cu-ncredere spre ţel

Îmi ştie dorul şi suspinul

De-aceea-n veci voi sta cu El.



gc/17 Mai, 2011