Poezie MI-E SETE! (1)

MI-E SETE!



Psalmul 63



Mi-e sete, Isuse, de Tine

şi-alerg ne-ncetat la izvor

prin lumea ce zace-n ruine

precum e-un pustiu arzător.



Eu simt cum chiar trupu-mi tânjeşte

umblând zi de zi pe pământ.

Deşertul se-ntinde şi creşte.

Şi, vai, în zadar mă frământ!



Mi-e sete să-Ţi văd azi puterea

şi slava ce-o ai sus în cer.

Te-aştept şi doresc mângâierea

cea plină de-atâta mister.



Mai mult decât viaţa întreagă

e-a Ta bunătate mereu

şi lauda Ta ce mi-i dragă

şi-atunci când eu plâng şi mi-e greu.



De-aceea-mi ridic cu credinţă

prin rugă şi mâinile-n sus.

Şi-mbrac un veşmânt de căinţă

sub crucea iertării supus.



Tu-mi dărui ca hrană bogată

gustoase bucate de har.

Şi sfatul Tău dulce de Tată

îmi dă noi puteri pe Calvar.



Mi-e sete de-a Ta-mpărăţie

pe care-o visez şi-o trăiesc.

Dă-mi iarăşi prin har bucurie

în Tine când eu m-odihnesc.



Mi-e sete să stau lângă Tine

nălţat cu ai Tăi pe Tabor

să-Ţi spun, de-aş putea, prin suspine:

Isuse, ce mult Te ador!