Poezie DU-MĂ PE STÂNCĂ (1)

DU-MĂ PE STĂNCĂ!



Psalmul 61



Du-mă, Doamne, sus pe stâncă

unde eu nu pot s-ajung!

Mică mi-e puterea încă

şi chiar drumul mult prea lung.



Strigă duhul meu spre Tine

dintr-un capăt de pământ.

Şi îţi cer să vii la mine

să mă duci în cerul sfânt.



Doar cu dorul înălţimii

n-am în ceruri cum să fiu.

Fă ca Duhul Cincizecimii

să-mi dea viaţă în pustiu.



Scapă-mă de urmărirea

şarpelui cel prea viclean

ce mă-nţeapă cu mâhnirea

că m-aş fi luptat în van.



Ştiu că sunt în slăbiciune

prea adesea frământat

dar Te chem prin rugăciune:

nu mă lăsa întristat!



Vreau să locuiesc întruna

fericit în cortul Tău.

Tu m-asculţi întotdeauna

şi mă ocroteşti de rău.



Tu dai zile vieţii mele,

Împăratule ceresc,

ca prin valurile grele

eu mereu să Te slăvesc.