Poezie Ucenicul (1)
Scrisa de: 
Ion_Marcel
Ion_MarcelVizualizări: 56
Scrisa:
BBCode: [url=/poezie/id/7653-ucenicul-1]Ucenicul (1)[/url]
Tu,marele bijutier
Al diademelor ceresti
Tu,care vesnic slefuiesti
In cosmicul atelier,
Primeste-ma ca ucenic
In nopti de taina sa ma-nveti
Canonul sfintei frumuseti
Sa scot podoabe din nimic.
Si-asa trudind la cizelat
Slavitul meu stapan si domn,
In zori sa picotez de somn
Cu praf de stele pe halat.
Tu care dascalesti artisti
Si-i faci la glorie partasi
Vizionarii uriasi
In duhul carora Te misti
Cuvinte da-mi sa le-mpreun
Fierbinti de-ntaiul suflu viu
Da-mi sa le vad cat nu se scriu
Da-mi sa le-aud cat nu se spun
Din matca lumii sa le chem
SI-n duhul ei sa le trimet
In constelatii de sonet
Si-n cai lactee de poem.
SMSNu a fost notată încă!
Nu ai acces, deoarece nu ești autentificat!
Informații avantaje cont membru autentificat
Informații avantaje cont membru autentificatNu a primit aprecieri încă!
Apreciază
dezapreciazăNu a fost comentată încă!
Nu ai acces, deoarece nu ești autentificat!
Informații avantaje cont membru autentificat
Informații avantaje cont membru autentificatDistribuie pe: 
| 
| 
| 
| 
| 
| | | | | Poezii >> Poezii, categoria Diverse >> Poezie Ucenicul (1) | Salvatorul.ro
meniu primDacă vorbește cineva, să vorbească cuvintele lui Dumnezeu. Dacă slujește cineva, să slujească după puterea pe care i-o dă Dumnezeu, pentru ca în toate lucrurile să fie slăvit Dumnezeu, prin Isus Hristos, a căruia este slava si puterea în vecii vecilor! Amin. ( 1 Petru 4:11 )