Poezie Durerea (2)

DUREREA



Iov 6:2-3



Eu sunt solia întristării

A celor care vin din tină

Şi-s prinşi de valul remuşcării

În viaţa lor de vaiuri plină.



Eu sunt o navă sfărâmată

Pe-oceanul clocotind în spume

Şi o săgeată-nveninată

Ce zboară prin întreaga lume.



Eu sunt un fluviu fără punte,

Cu apă rece, fără viaţă.

Şi deseori stârnesc pe munte

Furtuni ce inima o-ngheaţă.



Chiar cel ce faţa mi-o ascunde

Mă va cunoaşte din privire.

Eu prin păcat ajung oriunde

În vieţile de răzvrătire.



*



Dar dacă suferi împreună

Cu Domnul sfânt – Omul durerii

El îţi va da din cer cunună

Şi răsplătirea mângâierii.