Poezie NEBO

NEBO



Moise s-a suit pe Nebo

Din câmpia Moabului

Să asculte în tăcere

Glasul sfânt al Domnului.



„Iată, Moise, i-a zis Domnul

Prin Cuvântu-I de balsam,

Ţara ce o sau Seminţei

Credinciosului Avraam!



S-o priveşti pe îndelete

Să cunoşti puterea Mea

Şi credincioşia-Mi mare.

Dar tu n-ai să intri-n ea!”



Moise-a tot privit în taină

Canaanul mult dorit.

Şi acolo sus pe munte

Într-o zi a şi murit.



Domnul l-a-ngropat în vale

Vis-a-vis de Bet-Peor

Fără să mai ţină seamă

De al vieţii sale dor.



Printr-o singură greşeală

Domnul nu i-a mai permis

Cu poporul său să intre

În pământul cel promis.



*

Voi, ce toleraţi păcatul,

Fie el chiar cât de mic,

Nu uitaţi: acesta este

Al credinţei inamic!



O greşeală se plăteşte-

Blândul Moise ni-i model.

Staţi, prieteni, în veghere

Pentru-al mântuirii ţel!



De-aţi comis păcat, greşeală,

Noi avem un Salvator

Ce cu sânge sfânt ne spală.

Deci, veniţi la El cu dor



Şi mărturisiţi păcatul,

Vina voastră cât de grea

Căci El, pentru vina noastră

Sus pe Golgota murea!