Poezie RUGĂCIUNEA DIN VIS

RUGĂCIUNEA DIN VIS



De ce întârzii, Doamne Sfinte,

Mai mult ca Moise pe Sinai

Când vezi că lumea-ntreagă zace

Sub lespezi grele-n chin şi vai ?



Nu-i nici un rai acolo unde

Nu se aude-al Tău Cuvânt

Şi dragostea nu luminează

Cu raza Duhului cel Sfânt.



Dărâmă ziduri vinovate

Pe care lumea le-a-nălţat

Ca să se-ascundă după ele

De Mielul cel crucificat.



Alungă beznele haine.

Mai strigă iar din înălţimi:

„Să fie zi! Lumină fie...

Şi cântece de serafimi!”



Păcatul vechi al firii noastre

Ne dă târcoale prin mulţi soli.

Dar vino Duhule din slavă,

Pe mulţi din patimi Tu să-i scoli.



Fă să dispară mărăcinii

Şi toţi smochinii fără rod

Iar grindina să nu mai cadă

Lovind ca ura lui Irod.



Să curgă laptele şi mierea

Pe orice deal cândva uscat.

Pustiul iarăşi să rodească

Pentru al păcii Împărat.



Prietenia să-nflorească

La fel ca macii-n lan de grâu.

Iar bucuria Învierii

Să se reverse fără frâu.



Trezeşte-Ţi, Doamne, azi puterea

Ca-n vremea primilor martiri!

Cuvântul Tău să schimbe faţa

Acestei triste omeniri.



Dar pentru-aceasta ne ajută

Pe noi, copiii Tăi iubiţi,

Să stăm mai mult în rugăciune

Şi-n jurul Tău să fim uniţi.



Unite-n post şi în lucrare,

Purtând miresmele-Ţi de har,

Să ardă mii şi mii de inimi

Ca nişte jertfe pe altar.



Întoarce-ne pe toţi, Isuse,

La dragostea de la-nceput

Prin mărturia vieţii noastre

Să-Ţi afle mulţi eternul scut.