Poezie Lacrimi (2)

LACRIMI



Plângeri 3:39



Te-ai întrebat vreodată-n viaţă

Ce rost au lacrimile oare

Ce-ţi curg şiroaie pe-a ta faţă

Când treci prin clipe de-ncercare ?



Din frageda copilărie

Ai învăţat că plânsul poate

Să vină după bucurie

Cu câte o nuia în spate.



Îţi aminteşti ? Ai plâns la şcoală

Că nu ţi-a dat Învăţătorul

Şi ţie nota ideală

Deşi răspuns-ai cu tot zorul.



Apoi trecut-au grabnic anii

Cu biruinţe şi înfrângeri,

Cu fericitele Betanii,

Sau câte-un Ghetsimani de plângeri.



Te-ai întrebat mereu în şoaptă:

„Ce rost au lacrimile mele

Când nu pot şterge nici o faptă

Păstrată dincolo de stele ?!”



Când nu mai poţi schimba trecutul

Spre care-ndrepţi numai regrete

Cum vei găsi în lacrimi scutul

Să stingi a remuşcării sete ?



Dar, iată, vine-o blândă rază

Ce-ntregul suflet îţi pătrunde

Şi inima ţi-o luminează

Cu tot ce-adâncul ei ascunde.



E raza dragostei divine

Din Soarele neprihănirii

Ce se îndreaptă către tine

Să-ţi dea speranţa izbăvirii.



Şi raza îţi şopteşte-n taină:

„Eu sunt cu tine! Nu te teme!

Iubirea Mea să-ţi fie haină

Şi lucrul tău în orice vreme.”



Tu-ai ascultat un psalm ferice

Cu glasul lui Isus din glorii

Ce-avea pe mâini o cicatrice

În care noi, toţi muritorii,



Pe cruce L-am străpuns cu ură,

Cu cele mai negre păcate.

Dar El răbda, după Scriptură,

Şi chinul Său din iad ne scoate.



Da, raza Lui îţi dă răspunsul:

„El, Domnul, ţi-a purtat povara.

Primeşte-L azi cu drag pe Unsul

Senin şi blând ca primăvara!



Predă-I Lui inima întreagă

Orice-ar veni pe-a vieţii luncă.

Credinţa ta să-I fie dragă

Când diavolul săgeţi ţi-aruncă.”



Trăgând în inimă zăvoare,

Pe Domnul să-L primeşti ca Rege

Ţi s-au schimbat ochii-n izvoare

Ce drum spre ceruri vor alege.



Şi sângele ce-a curs pe cruce

Te-a curăţit de orice vină.

Iar Duhul slavei te conduce

Pe calea-ngustă în lumină.



De-atunci a lacrimilor salbe

Îţi sunt în rugăciuni podoabă

Când strigi mereu, în haine albe:

„O, vino, Doamne mai degrabă!”