Poezie Răsărit (1)

Cu cât înaintez spre soare-apune,

cu-atât se limpezeşte zarea mea.

E mai de preţ amurgu-n rugăciune

ca răsăritul cel lipsit de ea.



Cu cât puterea mea-i fărămiţată,

cu-atâta trupul meu e mai slăvit.

Mai multe am acum ca niciodată,

acum, că sunt pe prag de infinit.



Mai anevoie merg acum la vale,

dar când mă uit mai bine, văd că sui

şi nu ştiu cum, anevoioasa cale

plutirea-i către culmile dintâi.



Înaintez mereu spre soare-apune.

Lumina mă învăluie deplin.

Puterea mea e-ascunsă-n slăbiciune,

Şi-amurgul e un Răsărit divin...