Poezie MUNTELE FERICIRII

Scrisa de: -Ion_Marcel
Vizualizări: 53
Scrisa:
BBCode: [url=/poezie/id/7673-muntele-fericirii]MUNTELE FERICIRII[/url]

MUNTELE FERICIRII



Sunt multe fericiri în lume

Spre care oamenii râvnesc:

Onoare, bogăţii, renume

Şi traiul cel împărătesc.



Ţi se părea că-s foarte bune

Şi de dorit pe-acest pământ,

Dar vezi că-s doar deşertăciune

Şi-o lungă goană după vânt.



Isus mai predică pe Munte,

Umplând şi piatra de fior,

Şi-aduce-a mântuirii punte

Pe-al lumii fluviu trecător.



El nu hrăneşte nici extazul,

Nici măreţia de titan.

Dar nu ascunde nici necazul

Ce vine ca un uragan.



El spune simplu că Iubirea

E-al fericirii etalon

Şi-i soră cu Neprihănirea

Ce dă în lume-al păcii zvon.



De ce dar alergaţi întruna

Fără Isus pe-al vieţii drum

Când fericirea e doar una...

Şi fără El nu-i nicidecum ?



De ce schimbaţi tot rostul vieţii

Şi scara voastră de valori ?

Isus dă farmec tinereţii

Punând în piept cereşti comori.



Sunt multe fericiri, ştiu bine,

Dar vai, la urmă cum te mint

Şi-ţi umplu viaţa de ruşine

Prin lăcomia de argint!



Chiar dacă tu-I respingi chemarea

Şi Cerul ţi se pare trist

Isus întrece aşteptarea

Pentru oricare moralist.



El toarnă bucuria nouă

În sufletul ce L-a primit

Ca stropii cei curaţi de rouă

Peste pământul înverzit.



Da, fără El nu-i bucurie,

Nu-i viaţă bună şi nici har.

Şi noaptea e o veşnicie,

Şi totul, totul e-n zadar!...



„De ce ?”, mă-ntreabă iarăşi gândul,

E-atât de ne-nţeles Isus

Şi generaţii mari de-a rândul

În focul veşnic s-au tot dus ?



N-a răsunat Vestea cea Bună

Pe orice plai îndepărtat ?

N-a stat El, Domnul, în furtună

Oricând ai Săi L-au aşteptat ?



Şi totuşi încă El ne cheamă

La fericirea vieţii Lui

Cu glas de cea mai dulce mamă,

Cum nicăieri în lume nu-i.



El ne-a lăsat pe căi sihastre

Să căutăm cu sârg mereu

Cununa fericirii noastre

Cea fără cer şi Dumnezeu.



Am rătăcit ca-ntr-o pădure

Mereu cu sufletul flămând

Ce obligat a fost să-ndure

Înşelătorul lumii gând.



Dar azi în schimb Isus, Păstorul

Ce-Şi dete viaţa pentru oi,

Ne strigă iarăşi cu tot dorul:

„Veniţi napoi! Veniţi napoi!”



Oricine-n braţul Lui se-aruncă

Va fi salvat şi fericit

Trăind a dragostei poruncă

Din Mielul cel desăvârşit.













SMS
Nu a fost notată încă!
Nu ai acces, deoarece nu ești autentificat!
Informații avantaje cont membru autentificat
Nu a primit aprecieri încă!
Apreciază - dezapreciază
Nu a fost comentată încă!
Nu ai acces, deoarece nu ești autentificat!
Informații avantaje cont membru autentificat
Distribuie pe: facebook | twitter | google | linkedin | myspace | email
Poezii >> Poezii, categoria Diverse >> Poezie MUNTELE FERICIRII | Salvatorul.ro
meniu prim
Cei cu inima stricată sunt o scârbă înaintea Domnului, dar cei ce umblă fără prihană îi sunt plăcuți. ( Proverbele 11:20 )