Poezie ISUS - SCARA

ISUS - SCARA



Pe piscuri de înaltă măreţie,

Din Predica ce Tu-ai rostit cândva,

Aş vrea să-Ţi cânt, Isuse, slavă Ţie

Că ai schimbat prin har şi viaţa mea.



Acolo, Tu mi-ai dăruit Lumina

Din Soarele cel fără de apus

Când mi-ai spălat prin sânge toată vina

Ce sus pe cruce Te-a urcat, Isus.



Cuvântul Tău îmi dă şi azi putere

Să urc din slăvi în slăvi mereu spre Cer.

Dar vreau să fiu statornic în veghere

Ca nu cumva să cad ca Lucifer.



Pe înălţimile ameţitoare,

Ajută-mă să fiu tot timpul treaz!

Să nu umbresc pe nimeni de sub soare

Ce s-ar afla vreodată în necaz.



Aprinde-mi inima ca o făclie

Prin sfântă ascultare să culeg

Un rod pentru a Ta Împărăţie

Şi pentru el să dau un preţ întreg.



Oricât aş sta cu Tine la-nălţime

Purtând în inimă un gând pios,

Nu vreau să uit, pe culmile sublime,

Necazul şi nevoile de jos.



Iar când mă chemi din nou la rugăciune

Şi mii de piedici parcă mă-ncolţesc,

Dă-mi Doamne-a Ta cerească-nţelepciune

Din orice lucru-atunci să mă opresc...



Să urc prin har eterna vieţii Scară,

Din Predică, din Duhul Tău cel Sfânt.

Şi-apoi ca vântul lin de primăvară

Să duc iubirea Ta pe-acest pământ.



Pe culmi de glorii şi de nemurire,

Din Predica ce nu s-a stins nicicând,

Aş vrea să-Ţi cânt un imn de preamărire

Că-Ţi aparţin cu fiecare gând.



Acolo, Tu mi-ai dăruit un nume

De fiu iertat, cu suflet fericit,

Să port mereu în viaţa mea prin lume

Mireasma harului ce l-am primit.



Îmi umple Tu, cu imnul adorării

Plămânii mei din pieptul omenesc,

Să Te înalţ în lumea disperării

Lăsând deoparte orice gând lumesc.



Păcatul lumii nu mă poate-nvinge.

Pe crucea Ta zdrobit a fost Satan.

Şi Duhul Sfânt săgeţile le stinge

S-ajung voios şi teafăr la liman.



Îţi mulţumesc şi-Ţi port recunoştinţa

Că-n orice clipă Tu mă întăreşti

Să Te urmez şi să nu-mi pierd credinţa

Şi dragostea de slăvile cereşti!